Aleksandr Lukașenko
Aleksandr Lukașenko | |
Date personale | |
---|---|
Poreclă | Бацька |
Născut | (69 de ani)[3][4][5][6] Kopyś(d), RSS Bielorusă, URSS |
Părinți | Ekaterina Trofimovna Lukașenko[*][[Ekaterina Trofimovna Lukașenko |]][1] |
Căsătorit cu | Halina Radzivonaŭna Lukašenka[*][[Halina Radzivonaŭna Lukašenka (First Lady of Belarus)|]] (din ) |
Copii | Mikalaj Aliaksandravič Lukašenka[*][[Mikalaj Aliaksandravič Lukašenka (son of Belarusian President Alexander Lukashenko)|]][7] Viktor Aleksandrovici Lukașenko[*][[Viktor Aleksandrovici Lukașenko (politician)|]][7] Dzmitryj Aliaksandravič Lukašenka[*][[Dzmitryj Aliaksandravič Lukašenka (son of President of Belarus Alexander Lukashenko)|]][7] |
Cetățenie | Belarus (–)[1] Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (–) |
Religie | Crestin-ortodox |
Ocupație | politician director comisar politic |
Locul desfășurării activității | Minsk[8] |
Limbi vorbite | limba rusă limba belarusă[9] trasianka[*][[trasianka (mixed language of Belarusian and Russian)|]] |
Președinte al Belarusului | |
Deținător actual | |
Funcție asumată | |
Membru al Sovietului Suprem al Belarusului | |
În funcție – | |
deputat Viarchoŭnaha Savieta BSSR 12-ha sklikannia | |
Premii | Medalie jubiliară „850 de ani de la fondarea Moscovei”[*] () Ordinul Crucii Eufrosiniei, egumena de Polotkaia, gradul I[*] () Ordinul José Marti[*] () cetățean de onoare al Erevanului[*] () Ordinul Sfântul Serghie de Radonej, gradul I[*] () Ordinul Sfântul și Dreptul Mare Duce Dmitri Donskoi[*] () Ordinul Eliberatorului[*] () Ordinul Sfântului Întocmai cu Apostolii, Marele Cneaz al Vladimir[*] () Ordinul Francisco de Miranda[*] () ...mai multe... |
Partid politic | IND (din ) КПСС (–august 1991) |
Alma mater | Universitatea de Stat Arkadi Kuleșov din Moghilău[*] ()[1] ekanamičny fakuĺtet BDSHA[*][[ekanamičny fakuĺtet BDSHA |]] ()[1] Școala medie din Alexandria, Belarus[*][2] |
Semnătură | |
Prezență online | |
site web oficial pagină Facebook cont Twitter Telegram channel | |
Modifică date / text |
Aleksandr Lukașenko (în belarusă Аляксандр Рыгоравіч Лукашэнка, Aliaksandr Rîhoravici Lukașănka; n. 30 august 1954, Kopîs, RSS Bielorusă, URSS, astăzi în Belarus) este din 20 iulie 1994 președintele Belarusului.[10]
El este în funcție cel mai mult timp dintre toți șefii de stat europeni (cu excepția monarhilor). În societatea bielorusă are titlul neoficial "Tătuca" (bielorusă Бацька).
[necesită citare]
Biografie
Aleksandr Lukașenko s-a născut la 30 august 1954 în orașul Kopîs, districtul Orșansk, Regiunea Vițebsk. De naționalitate belarusă.[11] A crescut fără tată. La școală era un elev dificil, fiind în evidența miliției.[12] Până în 1994 a fost ofițer militar. De asemenea, a lucrat ca director la mai multe fabrici și ferme.
În 1975 a absolvit Universitatea de Stat din Moghilău, Facultatea de Istorie, iar în 1985 a absolvit Academia de Agricultură din Belarus, Facultatea Economie, secția frecvență redusă.
În perioada 1975-1977 Aleksandr Lukașenko a fost înrolat în forțele armate în cadrul Trupelor de Frontieră,KGB, URSS.[13]
De când este președinte al Belarusului, a restructurat economia statului, introducând integrarea economică cu Rusia și colaborarea intensă cu țările din Comunitatea Statelor Independente.
Aleksandr Lukașenko cel puțin se autonumește creștin-ortodox și de multe ori a vorbit despre Biserica Ortodoxă.[14]
Președintele Belarusului
Al cincilea mandat (2015-2020)
Alegerea Președintelui Republicii Belarus a avut loc la data de 11 octombrie 2015[15]. Potrivit CEC, Alexandru Lukașenko a câștigat 83,49% din voturi. Iar doi dintre cei trei rivali ai lui Lukașenko i-au recunoscut victoria chiar înainte de sfârșitul numerotării votului oficial[16]. Rezultatul prezentat în aceste alegeri a fost cel mai bun pentru actualul președinte pentru toate cele cinci campanii electorale în care a participat.
Începând cu 1 ianuarie 2016, a intrat în vigoare decretul președintelui A. G. Lukașenko nr. 222 (privind interdicția de a vinde produse din industria ușoară fără certificate speciale). Aceasta a provocat proteste în Belarus.
În 2017, după adoptarea Decretului nr. 3 "Cu privire la prevenirea dependenței sociale"[17], au început protestele în Belarus, care au avut loc în marile orașe ale țării. După aceea, în ianuarie 2018, decretul a fost adoptat într-o nouă ediție și cu o nouă denumire "Cu privire la promovarea ocupării forței de muncă a populației"[18].
Note
- ^ a b c d https://president.gov.by/be/president/biography/full Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ https://president.gov.by/be/president/bez-galstuka/malaya-rodina Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ http://www.nndb.com/lists/504/000063315/ Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ Alyaksandr Hrygorevich Lukashenka, Encyclopædia Britannica Online, accesat în
- ^ Alyaksandr (Aleksandr) Lukaschenka, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- ^ Aleksandr Lukaschenka, Munzinger Personen, accesat în
- ^ a b c https://president.gov.by/be/president/bez-galstuka/semja Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ https://president.gov.by/be/president/dvorec-nezavisimosti Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ DW: Ultimul dictator al Europei, 12 iulie 2014, Medana Weident, Capital, accesat la 19 iulie 2014
- ^ „Официальный интернет-портал Президента Республики Беларусь/Биография”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Лукашенко признался, что в школьные годы стоял на учете в комнате милиции”, TUT.BY, , arhivat din original la , accesat în
- ^ „РБК – новости в реальном времени”, РБК, accesat în
- ^ „Lukashenko: Attempts to destroy Eastern Orthodoxy in Belarus” (în engleză). eng.belta.by. . Accesat în .
- ^ ЦИК Белоруссии подводит предварительные итоги президентских выборов. // Сайт «Первый канал».
- ^ Двое из трех соперников Лукашенко признали его победу до подсчёта голосов. // Lenta.ru
- ^ Декрет № 3 «О предупреждении социального иждивенчества»
- ^ „Декрет президента Республики Берарусь, 2 апреля 2015 г. N 3 "О содействии занятости населения"” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
Legături externe
- Roxana Roseti (1 mai 2004). „«Tătucul», ultimul dictator al Europei”[nefuncțională]. Jurnalul Național.
- „Ultimul dictator din Europa” (17 martie 2006). Evenimentul zilei.
|