Căciulă

Căciulă este un obiect vestimentar destinat să protejeze capul oamenilor. Poate fi confecționată fie din blană naturală (lână de exemplu), fie din fibre artificiale.^[1]

• Căciula tradițională românească
• Cușma rusească.
• Caracul: căciulă fabricată din blană oii caracul, tradițională în țările Asiei Centrale.
• Kalpak (kolpag, căciulă de husar, busby, colback, qalpaq) este o căciulă cilindrică care s-a purtat de către cavalerie pe timpul Războaiele Napoleoniene și de regimentele de husari. În secolele XVI și XVII cavaleria ungară a început să folosească aceste căciuli care în scurt timp au fost adoptate de armatele întregii Europe.
• Bearskin (literal: piele de urs în engleză) : căciuli purtate de gărzile regale britanice.
• Bonnet à poil (literal bonetă de păr în franceză), căciuli purtate de grenadierii gărzii imperiale napoleoniene.
• Ușanca: se crede că are origini mongole dar este des folosită de către numeroase popoare din Europa Răsăriteană, Rusia și până în Coreea. Ușanca a făcut parte din uniforma armatei ruse până în anul 2013. De asemenea, modele asemănătoare fac parte din uniformele de iarnă a armatelor americane și canadiene.
• Ștreimleh: căciulă voluminoasă, purtată de evreii ultraortodocși căsătoriți în zilele de șabat și la sărbătorile religioase.

• 
  În Antichitate, căciula exista la popoarele indo-europene precum Dacii, Tracii și Frigienii : aici pe capul lui Attis, teracotă macedoniană, 200 î.e.n.,, muzeul Luvrului, Paris.
• 
  Căciula era și însemnul aritocraților daci (tarabostii) precum Decebal.
• 
  Căciulile celor trei crai, mozaica bizantină de la Ravenna, Italia.
• 
  Miklos Barabas : familie de Români ardeleni, 1844 : bunicul poartă o căciulă.
• 
  Căciulă pe capul unui țăran român, desen de D. Lancelot, sec. XIX.
• 
  Basarabeni purtând căciuli, începutul sec. XX.

• Pălărie
• Căciulă frigiană