Eliška Krásnohorská

Eliška Krásnohorská
Date personale
Nume la naștereAlžběta Pechová Modificați la Wikidata
Născută[2][3][4][5][6] Modificați la Wikidata
Praga, Imperiul Austriac[7][8][9][10][11] Modificați la Wikidata
Decedată (79 de ani)[2][3][4][12][5] Modificați la Wikidata
New Town⁠(d), Cehoslovacia[12] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăCimitirul Olšany[*]​ Modificați la Wikidata
Frați și suroriJosef Pech[*][[Josef Pech |​]]
Jindřich Pech[*][[Jindřich Pech |​]]
Adolf Pech[*][[Adolf Pech (Czech painter and photografpher)|​]]
Juliana Pallová[*][[Juliana Pallová |​]]  Modificați la Wikidata
Cetățenie Cehoslovacia
 Imperiul Austriac
 Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitoare
activist pentru drepturile femeilor[*]​
libretist[*]​
poet
critic literar[*]​
traducătoare
redactor[*]​
învățătoare
redactor[*]​
critic[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba cehă[13][14]
limba poloneză[15]
limba rusă[15]
limba engleză[15] Modificați la Wikidata
Activitate
PseudonimEliška Krásnohorská, T. Dvorská[1]  Modificați la Wikidata
Semnătură
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Eliška Krásnohorská, pe numele ei real Alžběta Pechová, (n. , Praga, Imperiul Austriac – d. , New Town⁠(d), Cehoslovacia) a fost o poetă, libretistă, scriitoare și traducătoare cehă, dar și o activistă feministă. A fost inițiată în literatură și politica feministă de către Karolína Světlá. Ea a scris poezii lirice și critică literară, dar în prezent este asociată mai mult cu literatura pentru copii și cu traducerile. A tradus scrieri ale lui Pușkin, Mickiewicz și Byron.[16]

Krásnohorská a scris libretele mai multor opere de Bedřich Smetana: The Kiss, The Secret, The Devil's Wall și Viola.

În 1890 Krásnohorská a fondat Școala Minerva din Praga, primul gimnaziu pentru fete din Austro-Ungaria. Limba de instrucție folosită în acel gimnaziu a fost limba cehă.[17][16]

Biografie

Ea a avut șapte frați, dar a rămas orfană de tată din fragedă copilărie. Educația a primit-o de la mama ei. A urmat cursurile Institutului Svoboda din Praga, dobândind cunoștințe sistematice cu ajutorul fraților și prietenilor ei; a învățat chiar să cânte la pian și să picteze. Eliška a suferit încă din tinerețe de pe urma unor dureri articulare. S-a împrietenit cu personalități literare ale epocii precum Karolina Světlá și Vítězslav Hálek.[18]

Ea a activat în cadrul mișcării de emancipare a femeilor, ca membru și apoi ca președinte al Asociației Femeilor Cehe, care fusese înființată în 1871 de Karolina Světlá și a fost redactor al revistei Ženských listů. A coordonat strângerea a peste 4.000 de semnături pe o petiție trimisă Consiliului Imperial (guvernului) pentru deschiderea unui gimnaziu pentru fete, care să le ajute să obțină o diplomă de liceu și apoi permisiunea de a studia la universitate. Răspunsul întârziat al guvernului de la Viena și indiferența publicului și a ziariștilor cehi a determinat-o să înființeze un gimnaziu particular pentru fete. În iunie 1890, prin urmare, Krásnohorská a scris o declarație oficială intitulată Vzdělanstvu českému! în care a anunțat înființarea Asociației Minerva pentru promovarea învățământului pentru fete. Cererea de autorizare a asociației a fost semnată la 16 iulie 1890 de către guvernatorul Franz Thun und Hohenstein. Deschiderea a școlii a fost autorizată de către ministrul educației, Paul Gautsch, la 26 iulie 1890. Adunarea generală din 27 septembrie 1890 a Asociației Minerva a decis luarea în administrarea sa a gimnaziului pentru fete Minerva.

Krásnohorská este autoarea uneia dintre primele considerații despre mișcarea feministă Ženská otázka česká (1881).[19][20]

A contribuit la revista Osvěta, unde s-a axat pe critica literară.

S-a implicat, printre altele, în disputa legată de autenticitatea poemului epic Rukopisy královedvorský a zelenohorský, presupus a data de la începutul Evului Mediu și oferind o bază naționalistă falsă șovinismului ceh. Ea a susținut că manuscrisele sunt autentice, intrând în conflict cu cei care contestau autenticitatea manuscriselor, printre care și profesorul universitar T.G. Masaryk, pe care i-a acuzat de lipsă de patriotism și a scris un volum de poezie în spiritul opiniilor sale cu privire la acest subiect.

În 1931 a fost amplasată în Piața Carol din Praga o statuie din marmură albă a Eliškăi Krásnohorská, sculptată de Karla Vobišová. Aceeași sculptoriță a creat în 1927 și o placă memorială dedicată Eliškăi Krásnohorská, ce a fost amplasată pe actuala clădire a Academiei Comerciale Cehoslovace de pe strada Ressel 5. E. Krásnohorská este înmormântată În Cimitirul Olšany din Praga.

 Opera literară 

Statuia din piața Carol din Praga
Mormântul ei din Cimitirul Olšany din Praga

 Publicistică

  • Obraz novějšího básnictví českého (1877)
  • Dvě básnířky našeho lidu (1888)
  • České básnictví posledních dvou desetiletí (1895-1896)
  • Z nových směrů a proudů (1897)

Poezie

Poezia ei nu are o calitate literară foarte înaltă.[formulare evazivă] Poeziile sale sunt lirice și subiective, declamatorii și cu un caracter moral.[19]

  • Z máje žití (1871)
  • Ze Šumavy (1873)
  • Ke slovanskému jihu (1880)
  • Vlny v proudu (1885)
  • Letorosty (1887)
  • Bajky velkých (1889) – satiră ascuțită
  • Na živé struně (1895)
  • Rozpomínky (1896)
  • Zvěsti a báje (1916)
  • Ozvěny doby (1922)
  • Sny po divadle (1922)

Proză scurtă

  • Vlaštovičky (1883)
  • Šumavský Robinson (1887)

Romane

  • Svéhlavička – roman
  • Célinka – roman
  • Z mého mládí – memorii
  • Co přinesla léta – memorii, este probabil, în afară de libretele de operă, cea mai cunoscută operă literară a sa

Librete de operă

  • Lejla (1866) – autorul operei este Karel Bendl
  • Břetislav (1869) – autorul operei este Karel Bendl
  • Viola (1871) – autorul operei este Bedřich Smetana
  • Blaník (1874) – autorul operei este Zdeněk Fibich
  • Hubička (1875) – autorul operei este Bedřich Smetana
  • Tajemství (1877) – autorul operei este Bedřich Smetana
  • Dítě Tábora (1878) – autorul operei este Karel Bendl
  • Čertova stěna (1879) – autorul operei este Bedřich Smetana
  • Karel Škréta (1883) – autorul operei este Karel Bendl

 Traduceri

Note

  1. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  2. ^ a b c d Eliška Krásnohorská, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  3. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ a b c d Alžběta Pechová, Encyklopedie dějin města Brna 
  5. ^ a b c d „Eliška Krásnohorská”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  6. ^ a b Czech National Authority Database, accesat în  
  7. ^ regionální databáze Knihovny města Plzně, accesat în  
  8. ^ Česká divadelní encyklopedie, accesat în  
  9. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  10. ^ The Fine Art Archive, accesat în  
  11. ^ „Eliška Krásnohorská”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  12. ^ a b c Archiv hl. m. Prahy, Matrika zemřelých u sv. Vojtěcha, sign. VO Z12, s. 237 (în cehă), Sbírka matrik v Archivu hl. m. Prahy[*][[Sbírka matrik v Archivu hl. m. Prahy (vital records of parishes and civil registries in Prague, Czechia)|​]] 
  13. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  14. ^ CONOR.SI[*]​  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  15. ^ a b c Czech National Authority Database, accesat în  
  16. ^ a b de Haan, Francisca; Daskalova, Krasimira; Loutfi, Anna (). A Biographical Dictionary of Women's Movements and Feminisms. Central European University Press. pp. 262–65. ISBN 963-7326-39-1. Accesat în . 
  17. ^ Sayer, Derek (). The Coasts of Bohemia: A Czech History. Princeton University Press. p. 90. ISBN 069105052X. Accesat în . 
  18. ^ Vavroušek, Bohumil; Novák, Arne (). „Eliška Krásnohorská”. Literární atlas československý. 2. Praga: Prometheus. p. 8. 
  19. ^ a b Novák, Arne (1936 - 1939). Přehledné dějiny literatury české. Olomouc: R. Promberger. pp. 673 – 677.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  20. ^ Skovajsa, Marek (). „Od přijetí spolkového zákona v roce 1867”. Občanský sektor. Praga: Portál. p. 52. ISBN 978-80-7367-681-0. 

 Bibliografie

  • ČERNÝ, František. Hana Kvapilová. Praha : Orbis, 1960. S. 92, 96, 176, 293, 303.
  • UHROVÁ, Eva. Anna Honzáková a jiné dámy. [Česko] : E. Uhrová, 2012. 268 s. ISBN 978-80-260-3152-9.
  • TARDONOVÁ, Veronika. Eliška Krásnohorská a Ženské listy (1873–1926). Pardubice, 2009. 58 s. Bakalářská práce. Univerzita Pardubice, Fakulta filozofická. Vedoucí práce Milena Lenderová. Dostupné online.
  • HECZKOVÁ, Libuše. Píšící Minervy. Vybrané kapitoly z dějin české literární kritiky. Praha: Univerzita Karlova v Praze, Filozofická fakulta 2009. 404 s. ISBN 978-80-7308-282-6.

Legături externe

  • Materiale media legate de Eliška Krásnohorská la Wikimedia Commons
  • Rozhlasové adaptace vybraných děl k bezplatnému stáhnutí ve formátu mp3 na webových stránkách Českého rozhlasu 3-Vltava
  • Gymnázium Elišky Krásnohorské
Control de autoritate