Sânmartin, Harghita
Sânmartin | |||
Csíkszentmárton | |||
— sat și reședință de comună — | |||
Biserica romano-catolică din Sânmartin | |||
| |||
Sânmartin Sânmartin (România) | |||
Sânmartin Sânmartin (Județul Harghita) | |||
Coordonate: 46°15′56″N 25°56′15″E ({{PAGENAME}}) / 46.26556°N 25.93750°E | |||
---|---|---|---|
Țară | România | ||
Județ | Harghita | ||
Comună | Sânmartin | ||
SIRUTA | 85797 | ||
Altitudine[2] | 691 m.d.m. | ||
Populație (2021) | |||
- Total | 1.096 locuitori | ||
Fus orar | EET (+2) | ||
- Ora de vară (DST) | EEST (+3) | ||
Cod poștal | 537280 | ||
Prefix telefonic | +40 x66[1] | ||
Localități înfrățite | |||
- Mórahalom | Ungaria | ||
- Kenderes | Ungaria | ||
- Zalahaláp | Ungaria | ||
- Isaszeg | Ungaria | ||
Prezență online | |||
GeoNames | |||
Sânmartin pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73 | |||
Modifică date / text |
Sânmartin (în maghiară Csíkszentmárton) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Harghita, Transilvania, România.
Așezare
Localitatea Sânmartin se află situată în sudul județului Harghita, în Depresiunea Ciucului, pe valea pârâului Vișag, pe DN12, Sâncrăieni - Sânsimion - Băile Tușnad.
Scurt istoric
Săpăturile arheologice făcute pe teritoriul acestei localitîți de-a lungul timpului au adus dovezi materiale ale existenței omului aici încă din cele mai vechi timpuri, astfel la bifurcația dintre drumul comunal și cel județean, pe o terasă a pârâului Vișag s-au descoperit fragmente ceramice modelate cu mâna și cu roata, aparținând perioadei dacice din secolele II î.Hr. și secolul I d.Hr.
Pe teritoriul satului se află o așezare de tip Coțofeni și Wietenberg. În vatra satului, cu prilejul unor săpături efectuate în anul 1989, s-a descoperit un mormânt aflat într-o cistă aparținând culturii amforelor sferice, iar din alt loc provin mai multe tetradrahme thasiene.
Satul Sânmartin, între anii 1762 și 1851 a făcut parte din Compania a IV-a ce aparținea Primului Regiment Secuiesc de Infanterie.
Începând cu anul 1876 localitatea Sânmartin a aparținut de Comitatul Ciuc, din Regatul Ungariei, apartenență ce a încetat în anul 1920, odată cu semnarea Tratatului de la Trianon, tratat ce prevedea stabilirea noilor frontiere ale Ungariei cu vecinii săi. Deci, Sânmartinul a devenit, legal, localitate românească.
Economie
Activitatea economică a localității este bazată pe agricultură prin cultivarea terenurilor (cereale, cartof, sfeclă de zahăr), exploatarea fânețelor și creșterea animalelor, pe activități în exploatarea și prelucrarea primară a lemnului, comerțul cu produse agricole și activități agroturistice.
Monumente istorice și atracții turistice
- Biserica romano-catolică „Sf. Martin”
- Capela romano-catolică, construcție la 1564
- Monumentul eroilor maghiari
Localități înfrățite
Bibliografie
- Județul Harghita, Monografie, Z: Makfalvi, L. Vifkori. Ed. Sport Turism, București 1979
- Repertoriul Arheologic al județului Harghita, V. Cavruc ISBN 973-99270-2-5
- Județul Harghita, I. Pisota, D. Bugă. Ed Academiei RSR, București 1976
Note
Legături externe
- Legea de înființare a comunei Cozmeni Arhivat în , la Wayback Machine.
|
|