Spațiu Lp

Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți să contribuiți la rezolvarea lor sau să le comentați pe pagina de discuție. Pentru ajutor, consultați pagina de îndrumări.
  • Trebuie pus(ă) în formatul standard. Marcat din martie 2013.
  • Are bibliografia incompletă sau inexistentă. Marcat din martie 2013.

 Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor.

În matematică, mai precis în analiză funcțională, spațiile Lp — numite și spații Lebesgue — sunt spații vectoriale normațe de funcții. Elementele acestor spații sunt clase de echivalență de funcții p-integrabile, iar norma, numită norma p, se definește analog cu norma p din R n {\displaystyle \mathbb {R} ^{n}} .

Spațiile Lp, în special spațiul Hilbert L2, joacă un rol esențial în mai multe domenii ale matematicii (studiul ecuațiilor diferențiale, teoria probabilităților, etc) și în aplicațiile lor (fizică, inginerie, economie, procesarea semnalelor, etc).

Spațiile L p ( Ω ) {\displaystyle L^{p}(\Omega )} și L l o c p ( Ω ) {\displaystyle L_{loc}^{p}(\Omega )} , ( 1 p ) {\displaystyle (1\leq p\leq \infty )}

Fie Ω {\displaystyle \Omega } o mulțime deschisă din R n {\displaystyle \mathbb {R} ^{n}} și K {\displaystyle \mathbb {K} } un corp. Notăm cu Σ = Σ ( Ω ) {\displaystyle \Sigma =\Sigma (\Omega )} tribul borelian al părților boreliene din Ω {\displaystyle \Omega } , iar d x {\displaystyle dx} este restricția măsurii lui Lebesgue n-dimensionale din R n {\displaystyle \mathbb {R} ^{n}} la Ω {\displaystyle \Omega } , atunci prin definiție L p ( Ω ) {\displaystyle L^{p}(\Omega )} este L p ( Ω , Σ , d x ) {\displaystyle L^{p}(\Omega ,\Sigma ,dx)} . Vom considera pe spațiul L p ( Ω ) {\displaystyle L^{p}(\Omega )} norma

| | f | | p = ( | f ( x ) | p d x ) 1 / p , {\displaystyle ||f||_{p}=\left(\int |f(x)|^{p}dx\right)^{1/p},}

care induce metrica d ( f , g ) = ( | f ( x ) g ( x ) | p d x ) 1 / p {\displaystyle d(f,g)=\left(\int |f(x)-g(x)|^{p}dx\right)^{1/p}} și față de care L p ( Ω ) {\displaystyle L^{p}(\Omega )} este un spațiu complet. Prin L l o c p ( Ω ) {\displaystyle L_{loc}^{p}(\Omega )} vom înțelege mulțimea funcțiilor cu valori în K {\displaystyle \mathbb {K} } , care sunt p-sumabile pe orice compact din Ω {\displaystyle \Omega } . Elementele din L l o c p ( Ω ) {\displaystyle L_{loc}^{p}(\Omega )} le vom numi funcții local p-sumabile. Rezultă imediat că L l o c p ( Ω ) {\displaystyle L_{loc}^{p}(\Omega )} este un spațiul liniar cu operațiile de adunare și înmulțire cu scalari a funcțiilor. L l o c p ( Ω ) {\displaystyle L_{loc}^{p}(\Omega )} devine un spațiu local convex separat cu sistemul de seminorme { s K p } K Ω {\displaystyle \{s_{K}^{p}\}_{K\subset \Omega }} , unde K parcurge compactele din Ω {\displaystyle \Omega } și

s K p ( f ) = ( K | f ( x ) | p d x ) 1 / p , f L p ( Ω ) . {\displaystyle s_{K}^{p}(f)=\left(\int _{K}|f(x)|^{p}dx\right)^{1/p},f\in L^{p}(\Omega ).}

Este ușor de verificat că pentru o exhaustiune { K m } m {\displaystyle {\{K_{m}\}}_{m}} cu compacte a lui Ω {\displaystyle \Omega } , sistemul { s K m p } m N {\displaystyle \{s_{K_{m}}^{p}\}_{m\in \mathbb {N} }} de seminorme este crescător și generează topologia local convexă inițială pe L l o c p ( Ω ) {\displaystyle L_{loc}^{p}(\Omega )} . De aici rezultă că L l o c p ( Ω ) {\displaystyle L_{loc}^{p}(\Omega )} este metrizabil. Dacă f L p ( Ω ) {\displaystyle f\in L^{p}(\Omega )} și K {\displaystyle K} este un compact oarecare în Ω {\displaystyle \Omega } , din relația

K | f ( x ) | d x ( Ω | f ( x ) | p d x ) 1 / p ( K 1 d x ) 1 / p , ( 1 p + 1 p = 1 ) {\displaystyle \int _{K}|f(x)|dx\leq \left(\int _{\Omega }|f(x)|^{p}dx\right)^{1/p}\left(\int _{K}1dx\right)^{1/p'},\left({\frac {1}{p}}+{\frac {1}{p'}}=1\right)}

rezultă că L p ( Ω ) {\displaystyle L^{p}(\Omega )} pentru orice n 1 {\displaystyle n\geq 1} .
Punem în evidență organizarea lui L 1 = L 1 ( R n ) {\displaystyle L^{1}=L^{1}(\mathbb {R} ^{n})} ca algebră Banach.


TEOREMA 1. Fie f , g L 1 {\displaystyle f,g\in L^{1}} . Atunci pentru orice y R n {\displaystyle y\in \mathbb {R} ^{n}} , funcția x f ( x ) g ( y x ) {\displaystyle x\rightarrow f(x)g(y-x)} este în L 1 {\displaystyle L^{1}} . Convoluția f g {\displaystyle f*g} definită prin:

( f g ) ( y ) = f ( x ) g ( y x ) d x ( 1 ) {\displaystyle (f*g)(y)=\int f(x)g(y-x)dx\quad (1)}

este de asemenea o funcție din L 1 {\displaystyle L^{1}} și în plus

| | f g | | 1 | | f | | 1 | | g | | 1 . ( 2 ) {\displaystyle ||f*g||_{1}\leq ||f||_{1}*||g||_{1}.\quad (2)}

Cu convoluția funcțiilor ca înmulțire, L 1 {\displaystyle L^{1}} devine o algebră Banach.
Demonstrație. Pentru funcția măsurabilă pozitivă | f ( x ) | | g ( y x ) | {\displaystyle |f(x)||g(y-x)|} , integrala iterată

( | f ( x ) | | g ( y x ) | d y ) d x , ( 3 ) {\displaystyle \int \left(\int |f(x)||g(y-x)|dy\right)dx,\quad (3)}

este evident egală cu | | f | | 1 | | g | | 1 {\displaystyle ||f||_{1}\cdot ||g||_{1}} . Așadar, conform teoremei lui Fubini pentru funcții măsurabile pozitive, rezultă că există și cealaltă integrală iterată și este egală cu integrala (3), deci în particular | f ( x ) | | g ( y x ) | {\displaystyle |f(x)||g(y-x)|} este sumabilă ca funcție de x {\displaystyle x} , integrala sa este măsurabilă ca funcție de y {\displaystyle y} și are integrala finită. Rezultă că f ( x ) g ( y x ) {\displaystyle f(x)g(y-x)} este absolut sumabilă și

| f ( x ) g ( y x ) d x | d y ( | f ( x ) | | g ( y x ) | d x ) d y = | | f | | 1 | | g | | 1 , {\displaystyle \int \left|\int f(x)g(y-x)dx\right|dy\leq \int \left(\int |f(x)||g(y-x)|dx\right)dy=||f||_{1}\cdot ||g||_{1},}

ceea ce înseamnă | | f g | | 1 | | f | | 1 | | g | | 1 . {\displaystyle ||f*g||_{1}\leq ||f||_{1}||g||_{1}.} Comutativitatea convoluției rezultă simplu printr-o schimbare de variabilă în integrala (1), iar asociativitatea în modul următor

( f ( g h ) ) ( x ) = ( ( h g ) f ) ( x ) = ( h g ) ( y ) f ( x y ) d y {\displaystyle (f*(g*h))(x)=((h*g)*f)(x)=\int (h*g)(y)f(x-y)dy}
= ( h ( z ) g ( y z ) d z ) f ( x y ) d y = ( g ( y z ) f ( x y ) d y ) h ( z ) d z {\displaystyle =\int \left(\int h(z)g(y-z)dz\right)f(x-y)dy=\int \left(\int g(y-z)f(x-y)dy\right)h(z)dz}
= ( f ( x y ) g ( x z ( x y ) ) d y ) h ( z ) d z = ( f g ) ( x z ) h ( z ) d z {\displaystyle =\int \left(\int f(x-y)g(x-z-(x-y))dy\right)h(z)dz=\int (f*g)(x-z)h(z)dz}
= ( ( f g ) h ) ( x ) . ( 4 ) {\displaystyle =((f*g)*h)(x).\quad (4)}

În a patra egalitate de sus am utilizat teorema generală a lui Fubini de intervertire a ordinii de integrare. Penultima egalitate s-a obținut prin schimbarea de variabilă în integrala interioară: x y = u . {\displaystyle x-y=u.} Distributivitatea convoluției față de adunare rezultă din liniaritatea integralei (1) prin raport cu f {\displaystyle f} , cât și prin raport cu g . {\displaystyle g.} Cu aceasta L 1 {\displaystyle L^{1}} devine algebră Banach.
TEOREMA 2. Fie f L 1 {\displaystyle f\in L^{1}} și g L p ( R n ) , ( 1 p < ) . {\displaystyle g\in L^{p}(\mathbb {R} ^{n}),\quad (1\leq p<\infty ).} Atunci ( f g ) ( y ) {\displaystyle (f*g)(y)} este definită printr-o integrală de tipul (1) pentru aproape orice y R n {\displaystyle y\in \mathbb {R} ^{n}} , f g L p {\displaystyle f*g\in L^{p}} și

| | f g | | p | | f | | 1 | | g | | p ( 5 ) . {\displaystyle ||f*g||_{p}\leq ||f||_{1}\cdot ||g||_{p}\quad (5).}

Demonstrație. Pentru p = 1 {\displaystyle p=1} rezultatul este conținut în teorema precedentă.
Fie deci p > 1 {\displaystyle p>1} și p {\displaystyle p'} ca de obicei conjugatul lui p {\displaystyle p} . Din inegalitatea lui Hölder avem:

| f ( x ) | 1 / p | g ( y x ) | | f ( x ) | 1 / p d x ( | f ( x ) | | g ( y x ) | p d x ) 1 / p , {\displaystyle \int |f(x)|^{1/p}|g(y-x)||f(x)|^{1/p'}dx\leq \left(\int |f(x)||g(y-x)|^{p}dx\right)^{1/p'},}

de unde, cum | g | p L 1 , {\displaystyle |g|^{p}\in L^{1},} cu teorema precendentă deducem că f g {\displaystyle f*g} este definită și finită pentru orice y R n {\displaystyle y\in \mathbb {R} ^{n}} și de asemenea rezultă că

| ( f g ) ( y ) | p ( | f ( x ) | | g ( y x ) | p d x ) | | f | | 1 p / p . {\displaystyle |(f*g)(y)|^{p}\leq \left(\int |f(x)||g(y-x)|^{p}dx\right)||f||_{1}^{p/p'}.}

Integrând ultima inegalitate și aplicând teorema lui Fubini obținem

| | f g | | p p | | g x | | p p | | f | | 1 | | f | | 1 p / p , {\displaystyle ||f*g||_{p}^{p}\leq ||g_{x}||_{p}^{p}\cdot ||f||_{1}||f||_{1}^{p/p'},}

de unde cu | | g | | p = | | g x | | p , {\displaystyle ||g||_{p}=||g_{x}||_{p},} obținem (5).
Cu TEOREMA 2 semnalăm că aplicațiile f f g {\displaystyle f\mapsto f*g} și g f g {\displaystyle g\mapsto f*g} sunt liniare și continue de la L 1 , {\displaystyle L^{1},} respectiv L p {\displaystyle L^{p}} la L p {\displaystyle L^{p}} . În acest fel cu convoluția ca operație externă, L p {\displaystyle L^{p}} se organizează ca modul Banach peste algebra Banach L 1 . {\displaystyle L^{1}.}

Note

D. GAȘPAR, P. GAȘPAR, Analiză funcțională, Ed.de Vest, Timișoara, 2009

Legături externe