Triunghiul numerelor de partiții

Referitor la partițiile numerelor întregi⁠(d), studiate în teoria numerelor și combinatorică, semnificația numerelor p k ( n ) {\displaystyle p_{k}(n)} este atât numărul de partiții ale lui n {\displaystyle n} în exact k {\displaystyle k} părți (adică sume de k {\displaystyle k} întregi pozitivi egale cu n {\displaystyle n} ), cât și numărul de partiții ale lui n {\displaystyle n} în părți de dimensiune maximă exact k {\displaystyle k} . Aceste două tipuri de partiții sunt bijective unul cu celălalt, printr-o reflexie diagonală a tablourilor lui Young⁠(d) asociate numerelor. Numerele de partiții pot fi aranjate într-un triunghi, triunghiul numerelor de partiții, în care rândul n {\displaystyle n} conține numerele de partiții p 1 ( n ) , p 2 ( n ) , , p n ( n ) {\displaystyle p_{1}(n),p_{2}(n),\dots ,p_{n}(n)} :[1]

 k
n 
1 2 3 4 5 6 7 8 9
1 1
2 1 1
3 1 1 1
4 1 2 1 1
5 1 2 2 1 1
6 1 3 3 2 1 1
7 1 3 4 3 2 1 1
8 1 4 5 5 3 2 1 1
9 1 4 7 6 5 3 2 1 1

Relația de recurență

Analog cu triunghiul lui Pascal, aceste numere pot fi calculate folosind relația de recurență:[2]

p k ( n ) = p k 1 ( n 1 ) + p k ( n k ) . {\displaystyle p_{k}(n)=p_{k-1}(n-1)+p_{k}(n-k).}

Drept cazuri particulare, p 1 ( 1 ) = 1 , {\displaystyle p_{1}(1)=1,} iar orice valoare din partea dreaptă a recurenței care ar fi în afara triunghiului poate fi luată zero. Această ecuație poate fi explicată notând că fiecare partiție a n {\displaystyle n} din k {\displaystyle k} părți, enumerate de p k ( n ) , {\displaystyle p_{k}(n),} poate fi formată fie prin adăugarea unei părți de mărimea 1 la o partiție de n 1 {\displaystyle n-1} în k 1 {\displaystyle k-1} părți, enumerate de p k 1 ( n 1 ) , {\displaystyle p_{k-1}(n-1),} sau prin creșterea cu câte 1 parte a fiecărei partiții de n k {\displaystyle n-k} din k {\displaystyle k} părți, enumerate de p k ( n k ) . {\displaystyle p_{k}(n-k).}

Sumele rândurilor și diagonalelor

În triunghiul numerelor de partiții, suma numerelor din rândul n {\displaystyle n} este numărul de partiții⁠(d) p ( n ) {\displaystyle p(n)} . Aceste numere formează succesiunea:[3]

1, 2, 3, 5, 7, 11, 15, 22, ...

omițând valoarea inițială p ( 0 ) = 1 {\displaystyle p(0)=1} a numerelor partițiilor.

Fiecare diagonală de la stânga sus la dreapta jos este, începând de la un anumit rând, constantă, părțile constante ale acestor diagonale extinzându-se aproximativ de la jumătatea fiecărui rând până la capătul său. Valorile acestor constante sunt, din nou, numerele de partiții 1, 1, 2, 3, 5, 7, ... .[4]

Note

  1. ^ Șirul A008284 la Enciclopedia electronică a șirurilor de numere întregi (OEIS)
  2. ^ en Arndt, Jörg (), „16.4.1: Unrestricted partitions and partitions into m {\displaystyle m} parts”, Matters Computational: Ideas, Algorithms, Source Code (PDF), Springer, pp. 345–348 
  3. ^ Șirul A000041 la Enciclopedia electronică a șirurilor de numere întregi (OEIS)
  4. ^ en Hopkins, Brian (), „Column-to-row operations on partitions: the envelopes” (PDF), Integers, 9 (Supplement): A6:1–A6:11, MR 2521954 [nefuncțională]
Portal icon Portal Matematică