Valuare discretă

În matematică, o valuare discretă este o valuare întreagă pe un corp K {\displaystyle K} ; adică o funcție:[1]

ν : K Z { } {\displaystyle \nu :K\to \mathbb {Z} \cup \{\infty \}}

satisfăcând condițiile:

ν ( x y ) = ν ( x ) + ν ( y ) {\displaystyle \nu (x\cdot y)=\nu (x)+\nu (y)}
ν ( x + y ) min { ν ( x ) , ν ( y ) } {\displaystyle \nu (x+y)\geq \min {\big \{}\nu (x),\nu (y){\big \}}}
ν ( x ) = x = 0 {\displaystyle \nu (x)=\infty \iff x=0}

pentru orice x , y K {\displaystyle x,y\in K} .

De multe ori valuarea trivială (care ia doar valorile 0 , {\displaystyle 0,\infty } ) este exclusă în mod explicit.

Un corp cu o valuare discretă netrivială se numește corp de valuare discretă.

Inele de valuare discretă și valuări pe corpuri

Oricărui corp comutativ K {\displaystyle K} cu valuarea discretă ν {\displaystyle \nu } îi putem asocia subinelul

O K := { x K ν ( x ) 0 } {\displaystyle {\mathcal {O}}_{K}:=\left\{x\in K\mid \nu (x)\geq 0\right\}}

al lui K {\displaystyle K} , care este un inel de valuare discretă. Reciproc, valuarea ν : A Z { } {\displaystyle \nu :A\rightarrow \mathbb {Z} \cup \{\infty \}} pe un inel de valuare discretă A {\displaystyle A} poate fi extinsă în mod unic la o valuare discretă pe corpul fracțiilor K = Frac ( A ) {\displaystyle K={\text{Frac}}(A)} ; inelul de valuare discretă asociat O K {\displaystyle {\mathcal {O}}_{K}} e doar A {\displaystyle A} .

Exemple

  • Pentru orice număr prim fixat p {\displaystyle p} și pentru orice număr x Q {\displaystyle x\in \mathbb {Q} } diferit de zero scriem x = p j a b {\displaystyle x=p^{j}{\frac {a}{b}}} cu j , a , b Z {\displaystyle j,a,b\in \mathbb {Z} } astfel încât p {\displaystyle p} să nu dividă a , b {\displaystyle a,b} . Atunci ν ( x ) = j {\displaystyle \nu (x)=j} este o valuare discretă pe Q {\displaystyle \mathbb {Q} } , numită valuarea p-adică.
  • Fiind dată o suprafață Riemanniană X {\displaystyle X} , putem considera corpul K = M ( X ) {\displaystyle K=M(X)} al funcțiilor meromorfe X C { } {\displaystyle X\to \mathbb {C} \cup \{\infty \}} . Pentru un punct fixat p X {\displaystyle p\in X} , definim o valuare discretă pe K {\displaystyle K} după cum urmează: ν ( f ) = j {\displaystyle \nu (f)=j} dacă și numai dacă j {\displaystyle j} este cel mai mare număr întreg cu proprietatea că funcția f ( z ) / ( z p ) j {\displaystyle f(z)/(z-p)^{j}} poate fi extinsă la o funcție olomorfă în p {\displaystyle p} . Aceasta înseamnă: dacă ν ( f ) = j > 0 {\displaystyle \nu (f)=j>0} atunci f {\displaystyle f} are un zero de ordin j {\displaystyle j} în punctul p {\displaystyle p} ; dacă ν ( f ) = j < 0 {\displaystyle \nu (f)=j<0} atunci f {\displaystyle f} are un pol de ordin j {\displaystyle -j} în p {\displaystyle p} . În mod similar se definește o valuare discretă pe corpul funcțiilor unei curbe algebrice pentru orice punct regular p {\displaystyle p} de pe curbă.

Mai multe exemple pot fi găsite în articolul despre inelele de valuare discretă.

Note

Bibliografie

  • Cassels, J.W.S.; Fröhlich, Albrecht, ed. (), Algebraic Number Theory, Academic Press, Zbl 0153.07403 
  • Fesenko, Ivan B.; Vostokov, Sergei V. (), Local fields and their extensions, Translations of Mathematical Monographs, 121 (ed. 2), Providence, RI: American Mathematical Society, ISBN 978-0-8218-3259-2, MR 1915966